Perspectivă

Nu simți când se întâmplă. Nu te trezești într-o zi și ești alt om. Nu există makeover când vine voba despre vise, obiceiuri, dorințe, comportamente.

Schimbarea nu este despre adresa sau numele din buletin, ci despre identitate, despre cine ești. Realizezi cât de mult te-ai schimbat când te întorci într-un loc care obișnuia să fie al tău. Atunci îți dai seama că locul a rămas la fel, dar tu nu. Știi că ești alt om atunci când simți că locul nu îți mai aparține și tu nu îi mai aparții lui. Și e ok așa.

Schimbarea e despre perspectivă.

Știi că ai trecut la un nou capitol atunci când te întorci și simți că amintirile de acolo sunt bine puse la păstrare, undeva într-un loc doar de tine știut, și mai știi că e de ajuns, că nu vei mai face altele la fel de importante, că punctul culminant a fost atins și, fără să îți dai seama, v-ați despărțit. Tăcut, aproape fără să simți, ai trecut mai departe și locul tău de suflet la fel. V-au unit bucurii și frământări, destinul a fost cândva al vostru și l-ați trăit acolo, dar știi că povestea s-a încheiat.

Dar mai știi că acum ești într-un loc bun, unde încă nu ai epuizat toate amintirile pe care trebuie să le faci, mai ai experiențe de trăit, mai ai lucruri de făcut, știi că ești în mijlocul a ceea ce urmează să se întâmple. Și știi că fără locul de unde ai plecat, fără toate lecțiile de acolo, fără toate lucrurile prin care ai trecut, nu ai fi fost aici, în locul unde ai ajuns, în locul care este în sfârșit acasă.

Unele locuri mi-au rămas foarte dragi în suflet. Sunt ca niște bucăți din timp pe care le-am păstrat, frânturi din viață pe care nu le mai pot lua înapoi. Sunt ca prietenii vechi de care te bucuri de fiecare dată când îi revezi, oricât de mult timp ar fi trecut, dar știi că doar atât v-a mai rămas.

Mai mult decât locurile, iubesc schimbarea și știu că unele lucruri și locuri trebuie lăsate în urmă atunci când ajung să fie prea mici pentru ce îmi doresc să fiu, să văd, să am, să cunosc.